E o sambata frumoasa astazi...insorita si calma...Azi dimineata i-am dictat stapanei mele (da, da!...ca unei secretare :)) ) ce sa scrie in primul meu post pe blog.
M-am gandit sa va povestesc cate ceva despre mine...
Implinesc 2 ani vara asta...si ai mei s-au gandit ca e timpul sa am si eu un blog. O sa incerc sa va povestesc mai mult despre prezent si viitor si mai putin despre viata mea de pana acum.
Am 2 stapani pe care ii iubesc mult de tot si ei ma iubesc pe mine, ma ingrijesc, imi dau papa bun, imi iau jucarii (de care ma plictisesc destul de repede....oare de ce nu inteleg ca prefer cutiile, sosetele, gandacii si mustele?).
Sunt deseori neascultator si pentru asta sunt pedepsit...ce vina am eu ca imi place sa ma catar pe rafturi, sa daram lucrurile de pe ele...eventual sa le sparg :) Am la activ deja vreo 3 cani sparte si un dovleac din lut la care tinea foarte mult stapana mea (asa zice ea) - cand vine vorba de lucruri sparte sau stricate...ea tine la toate foarte mult :(.
Aaaaa...sa nu uit...impart casa cu 2 zburatoare ciudate...colorate..nimfe am auzit ca le zice...Coco si Noro. M-am urcat de cateva ori sa vad si eu cum stau in coliviile alea, dar am luat-o pe cocoasa de la ai mei...nici nu ma gandeam sa-i vanez sau ceva de genu...
Anu trecut, undeva in luna mai, m-am pierdut...chiar in scara blocului. Vedeti voi, mie imi place sa stau pe holul de pe bloc...afara nu ma duc. Intr-o seara ai mei nu m-au mai gasit...si am lipsit o saptamana intreaga de acasa. Ai mei m-au cautat in disperare 7 nopti si zile, pana am aparut in fata usii jegos si flamand.
Ce mult m-am bucurat sa-i vad...ei plangeau de fericire :)
Ce sa va mai zic?
Nu-mi place sa calatoresc...de ceva timp mi-au luat si o cusca in care ma transporta in masina. Oricat ma lupt sa nu intru in ea, stapanul meu tot reuseste sa ma bage acolo...
In ciuda impotrivirii mele, ai mei tot m-au dus la Campulung Muscel, la Miercurea-Ciuc si chiar la Caciulata.
Trebuie sa recunosc ca mi-a placut la Miercurea-Ciuc pentru ca aveam o casa imensa in care sa ma fugaresc cu ai mei, sa ma catar, sa ma ascund...si chiar sa port discutii cu stapanii casei (o sa va arat si un filmulet mai incolo cu discutia).
Cam atat pentru inceput.
Sper sa va placa ce voi scrie aici si sper sa imi fac multi prieteni (animalutze si oameni deopotriva).
M-am gandit sa va povestesc cate ceva despre mine...
Implinesc 2 ani vara asta...si ai mei s-au gandit ca e timpul sa am si eu un blog. O sa incerc sa va povestesc mai mult despre prezent si viitor si mai putin despre viata mea de pana acum.
Am 2 stapani pe care ii iubesc mult de tot si ei ma iubesc pe mine, ma ingrijesc, imi dau papa bun, imi iau jucarii (de care ma plictisesc destul de repede....oare de ce nu inteleg ca prefer cutiile, sosetele, gandacii si mustele?).
Sunt deseori neascultator si pentru asta sunt pedepsit...ce vina am eu ca imi place sa ma catar pe rafturi, sa daram lucrurile de pe ele...eventual sa le sparg :) Am la activ deja vreo 3 cani sparte si un dovleac din lut la care tinea foarte mult stapana mea (asa zice ea) - cand vine vorba de lucruri sparte sau stricate...ea tine la toate foarte mult :(.
Aaaaa...sa nu uit...impart casa cu 2 zburatoare ciudate...colorate..nimfe am auzit ca le zice...Coco si Noro. M-am urcat de cateva ori sa vad si eu cum stau in coliviile alea, dar am luat-o pe cocoasa de la ai mei...nici nu ma gandeam sa-i vanez sau ceva de genu...
Anu trecut, undeva in luna mai, m-am pierdut...chiar in scara blocului. Vedeti voi, mie imi place sa stau pe holul de pe bloc...afara nu ma duc. Intr-o seara ai mei nu m-au mai gasit...si am lipsit o saptamana intreaga de acasa. Ai mei m-au cautat in disperare 7 nopti si zile, pana am aparut in fata usii jegos si flamand.
Ce mult m-am bucurat sa-i vad...ei plangeau de fericire :)
Ce sa va mai zic?
Nu-mi place sa calatoresc...de ceva timp mi-au luat si o cusca in care ma transporta in masina. Oricat ma lupt sa nu intru in ea, stapanul meu tot reuseste sa ma bage acolo...
In ciuda impotrivirii mele, ai mei tot m-au dus la Campulung Muscel, la Miercurea-Ciuc si chiar la Caciulata.
Trebuie sa recunosc ca mi-a placut la Miercurea-Ciuc pentru ca aveam o casa imensa in care sa ma fugaresc cu ai mei, sa ma catar, sa ma ascund...si chiar sa port discutii cu stapanii casei (o sa va arat si un filmulet mai incolo cu discutia).
Cam atat pentru inceput.
Sper sa va placa ce voi scrie aici si sper sa imi fac multi prieteni (animalutze si oameni deopotriva).
Cu drag,
Pisu
Pisu
No comments:
Post a Comment