Sambata seara a murit unul dintre locuitorii casutei noastre: Coco - primul copilas al lui mama si tata.
Au plans ai mei mult dupa el si ii simt si eu lipsa :(
M-am gandit ca ar fi frumos sa pun cateva poze cu el aici si sa ii scriu mica lui poveste.
Coco a fost gasit acum cam 7 ani intr-un copac din Drumul Taberei, Bucuresti. A fost prins de tati al meu si de 4 ani si 6 luni sta impreuna cu ai mei. El a fost primul stapan in casa asta, inainte de Noro - celalalt papagalut si inainte de mine :)
Din pacate sambata asta (10 octombrie 2009) in nici jumatate de ora de suferinta s-a stins in mainile lui tati. Veterinarul a zis ca probabil a facut atac de cord :(
Acum isi are locsorul lui in gradina din fata blocului.
Mami si tati mi-au zis ca s-a dus in raiul animalutelor si ca sigur ii e bine acolo...nu mai trebuie sa stea in colivie, are mancare si apa la discretie si niciodata nu o sa mai fie bolnavior.
Coco o sa ne fie dor de tine in fiecare zi! Te iubim mult!
Si aici vi-i prezint pe Coco si pe Noro alaturi
(singura poza in care stau asa unul langa altul :)) )
(singura poza in care stau asa unul langa altul :)) )
Stim cum este
ReplyDelete:(
Am trecut prin asa ceva de revelion anul asta -avea 21 de ani si era prietena noastra din casa catelusa Fifi
:(
Hugs!
Capul sus
Friends
Cu drag
Sakura
Off, imi pare rau sa aud de Fifi...chiar daca a trecut ceva timp :( si chiar de revelion :(
ReplyDeleteAsta e viata, desi sper sa nu mai avem parte de tristete :(
Multumesc Sakura de incurajari! Esti un prieten drag si bun!
Imi pare rau ca l-ati pierdut pe bietul papagal :(
ReplyDeleteDar sunt sigur ca acolo, in raiul animalutelor, e fericit...
:-(
ReplyDeleteMultumesc Griska si Chiti :*
ReplyDeleteOffff, Pisu...Dupa ce am citit postarea asta, mi-au dat lacrimile.E foarte trist sa pierzi un animalut drag (o particica din familie)!
ReplyDeleteCoco, sa ai o viata fericita acolo sus, alaturi de Puky, Puka (catelusii mei pichinezi care mi-au murit), Cody (fratele catelusei pe care o am acum) si de Mitzy si Tomy!
P.S.:Am pierdut multe animale, si dupa fiecare in parte am plans cu lacrimi amare.Cu atatea tratamente si consultatii medocale, tot s-au dus...:((
Dar Pisu, tine minte, viata merge inainte!
Multumesc Lonny pentru comment :)
ReplyDeleteParca acum ne-am linistit si noi, mai ales ca stim ca sunt asa de multe animalute alaturi de Coco acolo sus :D
O seara frumoasa!
Pisu si ai lui!
Pisule drag, abia acum citesc trista veste! Să ştii însă că pentru Coco s-au sfârşit orice necazuri. Mi-a povestit mie o mâţă taaare bătrână din vecini că există raiul animăluţelor plin de bunătăţi şi leneveală, unde primesc dragoste puii de mâţ înecaţi de stăpânii fără suflet, pisicile lovite de maşini, câinii vagabonzi pe care nu i-a mângâiat nimeni niciodată şi chiar şi purceii, văcuţele, mieluşeii şi găinile ce fac sacrificiul suprem ca să ne hrănească pe noi, carnivorii...
ReplyDeleteSunt sigură că papagalul vostru ciripeşte fericit lângă o papagaliţă fermecătoare, într-o pădure tropicală din Eden!
A fost un păsăroi foarte frumos.
Te îmbrăţişez!
Missy
Vai Missouri, cum sti tu sa aduci alinare sufletetului alor mei :) si al meu :P
ReplyDeleteAi zis tare frumos ce ai zis, de fapt toti de aici au zis frumos ce au zis.
Hugs back to you Missy!
a fost o pasare extraordinar de frumoasa.
ReplyDeletedesi stim ca trebuie sa se intimple, intotdeauna e prea devreme. la fel ca si cu oamenii.
o sa ramina in amintirile frumoase.
Asa este Vic...avem impresia ca intotdeauna o sa fie langa noi vii si nevatamati...
ReplyDelete